Amplasament
Ţinutul Argeşul de Mijloc se situează în cea mai mare proporţie în Podişul Getic şi în partea nordică a Câmpiei Înalte a Piteştiului. Acesta cuprinde 14 unităţi administrativ-teritoriale (12 comune şi 1 oraş) situate în partea central vestică a judeţului Argeş: comunele Băiculeşti, Bălileşti, Budeasa, Ciofrângeni, Daramăneşti, Mălureni, Mărăcineni, Merişani, Miceşti, Morăreşti, Poienarii de Argeş şi oraşul Ştefăneşti, respectiv în partea central-estică a judeţului Vâlcea: comuna Goleşti şi comuna Milcoiu.
Comunele Mărăcineni, Budeasa şi oraşul Ştefăneşti au graniţe comune cu reşedinţa judeţului Argeş – municipiul Piteşti. Celelalte comune sunt dispuse astfel faţă de reşedinţa de judeţ: în nord-est este amplasată comuna Miceşti, la 12 km faţă de Piteşti, în nord-vest este situată comuna Merişani, la 15 km. Comunele Mălureni, Coşeşti şi Bălileşti sunt situate în partea nordică a Piteştiului, la 30 km, 25 km, respectiv la 35 km. Cea mai îndepărtată localitate de Piteşti este comuna Goleşti, din judeţul Vâlcea. Aceasta este situată la 7 km de Râmnicu Vâlcea şi la 62 km de Piteşti. Comunele Ciofrângeni, Poienarii de Argeş, Morăreşti şi Băiculeşti sunt situate în extremitatea vestică a reşedinţei de judeţ la 56 km, 51 km, 37 km, respectiv la 29 km.
Vecinătăţi
În nord, Ţinutul Argeşul de Mijloc se învecinează cu oraşul Curtea de Argeş. În nord-est teritoriul se învecinează cu comunele Muşăteşti, Pietroşani, Vladeşti, Mihăeşti, iar în nord-vest cu Tigveni şi Runcu (Vâlcea). Laest sunt localităţile Stâlpeni, Dărmăneşti, Ţiţeşti, Mioveni şi Călineşti. În sud-est Ţinutul Argeşul de Mijloc se învecinează cu Bradu, Căteasca. În sud, vecinii sunt municipiul Piteşti şi comuna Bascov, iar în vestul teritoriului delimitat de GAL-ul Ţinutul Argeşul de Mijloc avem comunele Cotmeana, Drăganu, Uda, Cuca, Milcoiu, Budeşti şi municipiul Râmnicu Vâlcea.
Suprafaţa totală
Teritoriului Ţinutului Argeşul de Mijloc se întinde pe o suprafaţă de 70.857 ha, din care 32.044 ha (45,2%) este suprafaţă agricolă, luciul de apă ocupă 1.996 ha (2,8%), iar fondul forestier ocupă 31.844 ha (44,9%).
Densitatea populaţiei la nivelul teritoriului calculată pe baza datelor recensământului populaţiei din 2002 era de 82,3 locuitori/km2, în timp ce densitatea populaţiei la 1 iulie 2010 este 86,7 loc/km2.
(Sursă: Fişele de date ale localităţilor emise de Institutul Naţional de Statistică)
Latitudine şi longitudine
· NORD: 45 grade 13 minute latitudine nordică
· SUD: 44 grade 51 minute latitudine nordică
· EST: 24 grade 57 minute longitudine estică
· VEST: 24 grade 24 minute longitudine estică
Căi de comunicaţii
Datorită aşezării geografice, teritoriul are numeroase culoare de comunicaţii care fac legătura între judeţele vecine: Vâlcea, Sibiu şi autostrada A1. Astfel, teritoriul are în perimetrul său de comunicaţii 6 drumuri naţionale, legătură cu 2 europene şi cu Autostrada Bucureşti – Piteşti.
Teritoriul Argeşul de Mijloc este traversat de:
· DN7C: Piteşti – Curtea de Argeş
· DN73C: Câmpulung – Curtea de Argeş
· DN73: Piteşti – Câmpulung
· DN73: Râmnicu Vâlcea – Câmpulung
· DN7: Bucuresti – Pitesti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu
· DN7: Bucureşti – Piteşti.
Totodată, există legături directe cu DN67B Piteşti – Drăgăşani, E81 Piteşti – Râmnicu Vâlcea, E574 Piteşti – Craiova şi A1 Bucureşti – Piteşti.
Transportul feroviar se poate realiza pe căile ferate Piteşti – Curtea de Argeş şi Goleşti – Câmpulung. De asemenea, teritoriul are acces şi la calea ferată Bucureşti – Piteşti şi Piteşti – Costeşti, Piteşti – Craiova.
Pe lângă acestea, există numeroase drumuri judeţene şi comunale care fac legătura între toate punctele din teritoriu.
Având o bună reprezentare a infrastructurii de comunicaţii, în perspectiva dezvoltării dar şi a diminuării riscurilor de intemperii naturale, teritoriul va trebui să consolideze perdele naturale de protecţie atât pe arterele naţionale cât şi pe cele judeţene.
Relief
În “Ţinutul Argeşul de Mijloc” predomină forma de relief deluroasă, împădurită. Dealurile getice, care pornesc de la altitudini de 700 m, scad în înălţime în sud şi se pierd treptat într-o câmpie înaltă cu altitudine de până la 200 m, fragmentată de o reţea densă de văi. Aceste prelungiri ale dealurilor subcarpatice acoperite cu păduri de foioase dau un aspect de relief larg vălurit, cu spinări netede, în marea lor majoritate transformate în suprafeţe arabile. Dealurile au culmi înguste, puternic fragmentate, ocupând suprafeţe restrânse.
O altă formă de relief întâlnită în teritoriu este lunca, desfăşurată în culoare largi în special de-a lungul râurilor Argeş, Râul Doamnei, Topolog şi Vâlsan. Deşi versanţii sunt destul de abrupţi în partea de nord a teritoriului, aceştia nu sunt afectaţi de procese gravitaţionale majore. Singurele fenomene geo-dinamice existente în cuprinsul versanţilor sunt prăbuşirile de teren care ocupă în general suprafeţe restrânse.
Altitudine
Aflându-se între Podişul Getic şi Câmpia Înaltă a Piteştilor, teritoriul are altitudini cuprinse între 700 m şi 200 m. Altitudini înalte regăsim la Ciofrângeni (657 m în Dealul Ţeapa), Goleşti (650 m), Băiculeşti, Poienarii de Argeş, iar cu cât înaintăm spre Câmpia Înaltă a Piteştiului, acestea coboară odată cu localităţile Budeasa, Miceşti, Mărăcineni şi, în fine, Ştefăneşti unde altitudinea ajunge la 200 m pe valea Argeşului. Altitudinea în teritoriu variază de la o localitate la alta şi se ondulează după cursurile de apă ale Argeşului, Topologului, Doamnei, Vâlsanului şi Bratiei. Teritoriul Ţinutului Argeşul de Mijloc este din punct de vedere al altitudinii o alternanţă perfectă între „deal-vale” „vale-deal” care converg spre mijlocul judeţului Argeş.
Climă
Din punct de vedere climatic, teritoriul se încadrează în zona temperat continentală, caracterizându-se printr-un regim termic moderat, influenţat de prezenţa unor fenomene de întrepătrundere a elementelor climatice atât din direcţia muntelui cât şi din direcţia câmpiei. Precipitaţii medii anuale sunt între 600-700 mm/mp/an. Temperatura prezintă o medie anuală de 9-11°C. Temperatura medie în luna ianuarie este de -2,8°C, iar în august +22,9°C. Umiditatea medie a aerului este de 68%. De asemenea, evapotranspiraţia reală medie anuală este de 600-650 mm, de aici rezultând un excedent de apă în sol de aproximativ 30-50 mm. Nebulozitatea medie este de 5,3 zecimi din bolta cerească.
În privinţa vânturilor, dominante sunt cele de la N şi N-E mai tot timpul anului şi primăvara cele de S-V. Vântul dinspre N, N-E şi E, poartă numele (mai mult în limbaj popular) de „crivăţ”, vântul din V „austrul”, cel din S-SE „băltăreţul”, iar din Carpaţii Meridionali, primăvara şi vara suflă „munteanul”. Iarna şi primăvara, masele de aer rece ce se scurg dinspre munte pe culoarul văii Vâlsanului, vânt numit de localnici „Vântul Mare”, provoacă secetă şi daune culturilor agricole în special pomilor fructiferi. În sezonul rece sunt caracteristice fenomenele de: îngheţ, brumă, chiciură, polei, ninsoare, viscol şi ceaţă. Pentru sezonul cald sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploile torenţiale, grindina şi ceaţa.
Sudul teritoriului se încadrează în zona de interferenţă a vânturilor vestice cu cele estice şi a celor de la nord – est. În general, climatul este umed, cu ierni pe alocuri aspre şi veri călduroase.
Datorită aşezării între dealuri şi văi, teritoriul este totuşi ferit de fenomene naturale – inundaţii, căderi masive de zăpadă sau temperaturi excesive. Clima din teritoriu favorizează dezvoltarea agriculturii, în special a sectorului pomicol, legumicol şi zootehnic.
Tipuri de sol
Soluri silvestre brune şi brune gălbui cu grad variat de podzolizare. Tipurile de soluri brune de pădure sunt suficient de bogate pentru vegetaţia forestieră reprezentată de păduri de gorun şi de fag în amestec cu alte specii. Pe aceste soluri, acolo unde lipsesc pădurile, se pot amplasa cu bune rezultate, plantaţii de pomi fructiferi, fâneţe şi chiar unele plante de cultură: cartof, trifoi, porumb. Pe podurile teraselor superioare, solurile brune de pădure sunt afectate de procese de podzolidare în condiţiile unui exces temporar de apă datorită drenajului insuficient şi texturii argiloase.
Soluri silvestre podzolice pseudogleice în special în lunci. În lunca Argeşului solurile sunt de categoria clasei a III-a – fertilitate mijlocie şi a IV-a – fertilitate slabă – pe platforma Cotmenei. Pe Platforma Cotmenei puternic fragmentată de văi şi dealuri, acolo unde în general drenajul este defectuos, se creează pânze temporare de apă freatică, care provoacă un exces de apă după precipitaţiile mai abundente şi care influenţează negativ şi în mod substanţial direcţia de evoluţie a solurilor şi proprietăţile fizico-chimice ale acestora. Aici întâlnim soluri sărace în substanţe nutritive de bază pentru plante, de culoare deschisă din cauza ploilor care le spală în special toamna şi primăvara, această spălare fiind foarte intensă, încât lipsa humusului a dus la desfacerea argilei în părţile lui componente.
Soluri gleice aluviale, în special în luncile Teleormanului şi Teleormănelului.
Solurile slab dezvoltate şi de luncă, alături de solurile erodate şi regosolurile se întâlnesc în lungul văilor ce brăzdează interfluviile piemontane şi au această structură din cauza fragmentării reliefului, precum şi intensităţii proceselor de denudare a versanţilor, care a dus la spălarea şi la eroziunea acestor soluri pe pantele versanţilor. Aceste soluri sunt greu de recuperat şi de reintrodus în circuitul agricol.
Solurile prezintă o reacţie puternic sau moderat acidă.
La Budeasa şi Ştefăneşti sunt elaborate şi disponibile la nivelul Primăriilor monografiile pedologige elaborate de OSPA.
Resurse naturale şi energetice
- lemn: păduri de foioase pe tot teritoriul
- pietriş, balast utilizate în construcţii: Miceşti, Mărăcineni, Bălileşti şi Merişani
- sare: Miceşti
- în comuna Merişani se află Institutul de Metale Rare unde în anii 1990 se extrăgeau metale rare ca: titan, magneziu, stronţiu şi uraniu
- argile pentru olărit şi fabricarea de cărămidă: în zona satelor Goleşti şi Poieniţa (Bălileşti) sau comuna Coşeşti
- resurse forestiere pentru producerea de cherestea, mobilă sau lemn de foc
- reţeaua lacurilor de acumulare pe Râul Argeş: Lacul Zigoneni (Comuna Băiculeşti), Lacul Vâlcele (Comuna Merişani), Lacul Budeasa (Comuna Budeasa), Lacul Goleşti (oraş Ştefăneşti)
- petrol: Merişani, Băiculeşti
- gaze naturale: Merişani
- hidrocentrale electrice, în comuna Băiculeşti, Merişani şi comuna Budeasa
-
Dincolo de acestea, păşunile şi făneţurile (cumulate reprezentând 26,48% din suprafaţa agricolă a teritoriului) existente în teritoriu reprezintă o bună şi considerabilă resursă pentru creşterea animalelor în actualele ferme şi dezvoltarea sectorului zootehnic în viitor.Aflând-se pe văile celor mai importante râuri din judeţ, teritoriul de faţă, din punct de vedere al folosirii intensivă a resurselor din sol, necesită o serie de măsuri sau lucrări de îmbunătăţiri funciare: lucrări de combatere a eroziunii solului, stabilizare a alunecărilor, defrişare a păşunilor.VegetaţieÎn acest areal, flora reprezintă un amestec de elemente montane cu cele de câmpie, acestea alcătuind o vegetaţie variată de păduri, tufărişuri, fâneţe, vegetaţia predominantă fiind cea caracteristică dealurilor din Podişul Getic. Zona forestieră alternează cu zonele agricole şi pajiştile naturale şi/sau cultivate.Pădurile de gorun sunt localizate în zonele mai uscate, iar cele de fag în zonele mai umede. În amestec cu gorunul şi cu fagul, care domină, se mai întâlnesc: ulmul, sângerul, carpenul, paltinul, frasinul, cireşul, arţarul, garniţa.Pe platouri se dezvoltă o vegetaţie bogată şi variată de specii de arbuşti precum: măceşul, alunul, cornul, porumbarul, lemnul câinesc, iedera şi mesteacănul alb. De menţionat că în această varietate de arbuşti şi mărăcini se află, într-un procent considerabil, şi o specie de conifere, numită local „cetin”.Pe versanţii dealurilor şi ai văilor se află o bogată vegetaţie reprezentată de specii de arbori precum: fagul, frasinul, carpenul, paltinul, stejarul, teiul pădureţ, salcâmul, mărul şi părul pădureţ, cireşul sălbatic, plopul şi pluta.
-
Cursurile gârlelor în zona teraselor sunt flancate de asociaţii de vegetaţie între care se află: salcâmul, salcia, aninul, aceşti arbori şi arbuşti regăsindu-se şi în zona de luncă a râurilor.Pe solurile din luncă se pot cultiva porumb, grâu, cartof, legume sau plante de furaj ca lucernă, trifoi, sfeclă şi plante leguminoase dintre cele mai variate, predominând varza, cartoful, sfecla, ardeiul, tomatele, ceapa la care se pot obţine producţii mari sau foarte mari. În zona de deal predomină pomii fructiferi (pruni, meri, peri, gutui). Pe platouri se poate cultiva grâul. De asemenea sunt întâlnite şi ierburi perene cu valoare nutritivă ridicată.Pe solurile din luncă se pot cultiva porumb, grâu, cartof, legume sau plante de furaj ca lucernă, trifoi, sfeclă şi plante leguminoase dintre cele mai variate, predominând varza, cartoful, sfecla, ardeiul, tomatele, ceapa la care se pot obţine producţii mari sau foarte mari. În zona de deal predomină pomii fructiferi (pruni, meri, peri, gutui). Pe platouri se poate cultiva grâul. De asemenea sunt întâlnite şi ierburi perene cu valoare nutritivă ridicată.Floră şi faunăFlora sălbaticăPe dealurile teritoriului se găsesc fâşii mari de pădure în care întâlnim următoarele specii de plante: violeta-de-pădure, mărgăritarul (lăcrămioara), ghiocelul, vioreaua, brânduşa galbenă, brebenelul, untişorul, rodul pământului, fragul, ciuboţica cucului, umbra iepurelui şi altele. Pe văi cresc feriga, vâscul, măceşul, porumbarul, trestia, mai rar zmeura şi cătina, iar în zăvoi găsim aninul, răchita şi salcia albă. În pădure, flora se compune din fragi, mure, mânătărci, ciuperci albe, bureţi lăptoşi, nane, ghebe, bureţi de mărăcine, bureţi de fag, vineciori, gura porumbiţei, crăiţe, spurcaci, creasta cocoşului, iar în livezi, bureţi de prun.În păşunile situate pe marginea căii ferate, pe deal şi zăvoi întâlnim iarba câmpului, coada mielului, păiuşul, coada calului, laptele cucului, pliniţa, cimbrul, muşeţelul, coada şoricelului.În culturile agricole găsim pălămida, volbura, mohorul, pirul, brădişorul, rapiţa şi macul sălbatic.Fauna sălbaticăÎn teritoriul Ţinutul Argeşul de Mijloc fauna sălbatică este reprezentată de animale precum: căprioara, iepurele, vulpea, porcul mistreţ, veveriţa, viezurele, lupul, jderul (foarte rar), dihorul, nevăstuica, şoarecele, ariciul, cârtiţa şi liliacul.Păsări: cucul, pupăza, grangurul, graurul, mierla, privighetoarea, turturica, ciocârlia, guguştiucul, rândunica, vrabia, ciocârlanul, sticletele, piţigoiul, codobatura, ciocănitoarea, gaiţa, coţofana, barza, stăncuţa, prepeliţa, porumbelul sălbatic, pitulicea. Păsări răpitoare: cioara, uliul, huhurezul, bufniţa, cucuveaua, mai rar corbul.Mai nou, în luncile râurilor Argeş şi Vâlsan se pot regăsi păsări precum: gâştele sălbatice mari, pescăruşii, raţele sălbatice, în mare parte datorită lacurilor de acumulare de pe teritoriul Ţinutul Argeşul de Mijloc care servesc ca locuri de pasaj şi cuibărit.Insecte: răgăoacea, croitoraşul, furnica, lăcusta, greierul, cărăbuşul, cosaşul, numeroase specii de fluturi, viespea, bondarul negru şi galben, trântorul, urechelniţa, omida păroasă, omida verde, coropişniţa.Fauna acvaticăÎn râuri, pâraie şi heleştee cresc următoarele specii de peşti: carasul, caracuda, crapul, murgoiul, cleanul, soreaţa, zvârluga, ştiucă, oblete, mreană, bibani etc. Pe lacuri întâlnim broasca de lac şi broasca râioasă, reptile – şopârle, guşteri, şerpi, broasca ţestoasă de apă şi de uscat (foarte rar).Fauna domesticăAnimalele domestice crescute în gospodării sunt: bovine, porcine, cabaline, ovine, caprine, păsări de curte, iepuri.HidrologieTeritoriul este străbătut de o apreciabilă reţea de râuri şi pârâuri. Dintre acestea enumerăm:· Râul Argeş, cu o lungime de 140 km, străbate localităţile Băiculeşti, Merişani, Budeasa, Mărăcineni şi Stefăneşti.· Cel mai important afluent al său în teritoriu este Vâlsan (lungime totală 84km) de a cărui reţea se bucură comunele Merişani, Mălureni şi Budeasa.· Râul Doamnei (lungime totală 110km) străbate comunele Miceşti, Mărăcineni şi Stefăneşti.· Păuleasca, afluent pe dreapta al Râului Doamnei, străbate comuna Mălureni.· Râul Topolog izvorăşte din căldarea glaciară Negoiu – Scara Lespezi, situată la altitudini de peste 2.300 m, parcurgând mai multe forme de relief – montană, subcarpatică si colinară. De existenţa Râului Topolog se bucură următoarele localităţi din teritoriu: Ciofrângeni, Poienarii de Argeş şi Morăreşti. În perimetrul comunei Morăresti, râul Topolog primeşte ca afluenţi câteva văi cu regim de scurgere torenţial pronunţat cum sunt: Luminile, Radului, Caselor, Corbului şi Urleacului.· Râul Vedea împreună cu afluentul său Vediţa constituie artera hidrografică principală caracteristică zonei Morăreşti. Acesta îşi are izvorul în Dealul Hoaga (555 m) şi prezintă regim de scurgere temporar cu alimentare pluvio-nivală. Spre deosebire de Topolog, râul Vedea face parte din tipul de regim al Piemonturilor sudice, caracterizat prin predominarea scurgerii din apele mari de primăvară şi a viiturilor de iarnă.· Bratia, de-a lungul căruia, de o parte şi de alta, se întind cele 7 sate constituente ale comunei Bălileşti. Râul cu un debit de aproximativ 2 m/sec. este afluent de dreapta al Râului Târgului.· Pâraiele Izvorani, Ştefăneşti, Goleşti străbat comuna Stefăneşti· Pâraiele Miceasca, Purcăreanca, Budeasa străbat comuna MiceştiO caracteristică principală a întregii reţele hidrografice o constituie scurgerea solidă cu valori ridicate, determinată de intensitatea proceselor erozionale de pe versanţi şi albii.Pe lângă reţeaua de râuri şi pârâuri din teritoriu sunt mai multe heleştee, lacuri naturale şi lacuri de acumulare. Comunele Băiculeşti, Merişani şi Budeasa precum şi oraşul Ştefăneşti au lacurile de acumulare Zigoneni, Merişani-Vâlcele, Budeasa şi Goleşti.